Meniul de Crăciun al Jurnalului de Vegan! Șase rețete magice.

Uite că a trecut și al doilea Crăciun vegan și încă un an în care am descoperit alte zeci de rețete absolut geniale, fără alimente de origine animală. Deși am zis că voi posta întreg meniul Jurnal de Vegan – Crăciun 2015 pe 24 decembrie, cumpărăturile, gătitul și fotografiatul m-au dat de data asta peste cap și abia azi reușesc să postez. Daaar toate rețetele pot fi făcute oricând, inclusiv Crăciunul viitor. :)

Am început ușor cu o salată minunată, undeva între sărat și dulce, dar și foarte consistentă:

Salata de quinoa și avocado

Ingrediente (2 porții)

  • 1 avocado copt
  • 1 ceașcă quinoa
  • 1 mandarină
  • 2 lingurițe miere
  • 5 linguri ulei de măsline
  • sucul de la o lămâie
  • sare, piper

 

Magia:

  1. Tai avocado în bucățele și le amesteci cu feliile de mandarină tăiate în jumătate.
  2. Între timp pui la fiert două cești cu apă (aceeași cescuță cu care ai măsurat cantitatea de quinoa). Speli quinoa bine, bine într-o sită. Când a dat apa în fiert, adaugi quinoa, iar când a ajuns iar în puctul de fierbere, dai focul ceva mai încet și o lași să fiarbă în jur de 15 – 20 min, amestecând periodic. După ce a fiert, oprești focul și acoperi vasul cu un capac. O mai lași în jur de 5-10 min să se liniștească și să absoarbă toată apa.
  3. În timpul ăsta faci dressingul: amesteci mierea cu uleiul și sucul de lămâie.
  4. La final pui quinoa peste avocado și mandarină, amesteci, iar la final adaugi dressingul, plus un praf de sare și unul de piper.

20151226_160535

20151226_160607

 

A urmat un aperitiv simplu și foaaarte bun pe care l-am făcut și de Paște, însă nu m-am putut abține să nu-l pun pe masă și de Crăciun…

 

Drob de spanac și ciuperci

Ingrediente (pentru o formă normală de chec)

  • 2 casolete de baby spinach (aprox 200 gr)
  • 1 casoletă de champinion brune
  • 3 linguri orez
  • 3 linguri faină de ovăz sau secară
  • 3 linguri pesmet
  • 4 căței de usturoi
  • 1 ceapă mare
  • 1 ceapă verde
  • 1 legatură de pătrunjel
  • Sare/piper/ boia dulce/ cimbru/ turmeric

Magia:

  1. Opărești spanacul în apă cu sare, după care îl toci mărunt.
  2. Într-o tigaie încăpătoare pui 2-3 linguri ulei de măsline, iar când s-a încins, adaugi ceapa normală tocată mărunt. După câteva minute, adaugi ciupercile tocate mărunt.
  3. Între timp, fierbi cele 3 linguri de orez.
  4. După ce s-a evaporat toată apa de la ciuperci din tigaie, adaugi ceapa verde și ursturoiul pisat. Mai lași 3 minute.
  5. Într-un castron mare amesteci compoziția din tigaie, orezul fiert, făina, pesmetul și condimentezi după gust.
  6. Într-o formă de chec pui hârtie de copt și așezi compoziția.
  7. Dai la cuptor preîncălzit aproximativ 30 min.
  8. Dupa 30 min, scoți tava și ungi “drobul” cu un amestec din 3 linguri de apă caldă, o linguriță de turmeric și una de boia de ardei dulce. Mai lași drobul încă vreo 10 min la cuptor.

drob

 

La rând a urmat MINUNATA lasagna! Sunt foarte entuziasmată pentru că a ieșit incredibil de bună… lucru la care, sincer, nu mă așteptam, mai ales că nu făcusem lasagna niciodată, nici pe vremea când mâncam carne. Ce-i drept, e ceva de muncă, dar merită fiecare secundă!

Lasagna vegană

Ingrediente:

  • 3 vinete
  • 3 dovlecei
  • 4 ardei grași (toate culorile)
  • foi de lasagna
  • 4 roșii sau 2 conserve de roșii in bulion
  • 3 linguri bulion
  • 10 ciuperci
  • 1 ceapă mare sau 2 mai mici
  • 5 căței de usturoi
  • ulei de măsline
  • o linguriță de zahăr
  • cașcaval sau parmezan vegetal
  • sare/piper/boia dulce/ turmeric/ cimbru/ busuioc

Magia:

  1. Tai în felii (pe lung) vinetele și dovleceii. Îi așezi într-o tavă (eu am avut nevoie de vreo 3 ture) pe hârtie de copt. Presari peste fiecare niște sare, piper și cimbru și le dai la cuptor până se rumenesc puțin.
  2. Între timp, coci ardeii. NU trebuie să sari peste pasul ăsta, pentru că este esențial. Nu poți înlocui cu nimic gustul ăla de ardei copt din lasagna. După ce i-ai copt, îi pui într-un castron, arunci sare peste ei și acoperi castronul cu un capac.
  3. Pasul următor e sosul de roșii și ciuperci. Într-o tigaie mare călești puțin ceapa în ulei de măsline. Adaugi ciupercile tocate foarte mărunt (de preferat la robot sau chiar prin mașina de tocat). După ce s-a evaporat apa, adaugi roșiile tocate mărunt și o linguriță de zahăr. Lași să scadă sosul.
  4. Scoți feliile de vânătă și dovlecei și le pui într-un castron, peste care adaugi feliile de ardei copt curațate de pieliță și semințe (Nu arunca lichidul lăsat de ardei). Între timp, faci un amestec de ulei de măsline, cațeii de usturoi pisați, condimente și sucul lăsat de ardei. Stropești vinetele, dovleceii și ardeii cu amestecul ăsta, acoperi și lași să se odihnească și să se împletească aromele.
  5. Revii la sosul de roșii peste care adaugi câteva linguri de bulion îndoit cu apă. Spre final, condimentezi cu sare, piper și busuioc. Dacă ai busuioc proaspăt e și mai bine!
  6. Verifică ce fel de foi de lasagna ai: dacă ai cumparat foi care necesită să fie opărite, urmează instrucțiunile de pe cutie, dacă nu, nu trebuie să le faci nimic, însă astea din urmă au de obicei ou în compoziție, așa că, fii atent atunci când cumperi.
  7. Unge o tavă cu puțin ulei, după care pune un strat de sos de roșii. Peste adaugă un strat de foi de lasagna, dupa care un strat de felii de vinete/dovlecei și ardei. Deasupra un alt strat de sos de roșii, iar peste, alte foi de lasagna. Continuă cu straturile până termini legumele, dar nu uita: la final tre’ să ai un strat de foi + unul de sos de roșii.
  8. Acoperă tava cu folie de aluminiu și dă la cuptor 30 min. După asta, scoate tava și asează deasupra cașcavalul vegetal sau parmezanul, depinde ce ai. Mai dă la cuptor vreo 10-15 min.

lasagna2

20151226_155711

lasagna 1

 

Nu prea poate să treacă niciun Crăciun fără sarmale… chiar și fără carne. Și pentru că anul trecut am dat-o-n bară, asta pentru că am pus soia în sarmale și mi-au ieșit oribile, anul ăsta am zis să merg pe rețeta clasică de sarmale de post numai cu orez și legume.

Sarmale vegane

Ingrediente:

  • O varza murata
  • 250 gr de orez
  • 2 cepe
  • 3 morcovi
  • 1 telina
  • 1 pastarnac
  • 1 cutie rosii in bullion
  • 4-5 liguri de bullion
  • foi de dafin
  • sare/piper/ boia ardei dulce/ cimbru

 

Magia:

  1. Într-o tigaie am călit cepele tocate mărunt în câteva linguri de ulei de măsline.
  2. Am adăugat legumele tocate foarte marunt și le-am lăsat să se împrietenească vreo 10 min, timp în care am amestecat din când în când.
  3. Am adăugat orezul (nefiert), cutia de roșii în bullion și am condimentat după gust cu sare, piper, boia și mult cimbru.
  4. Cât s-a răcit compoziția, am cules foile din varză și le-am tăiat în funcție de cât de mari am vrut să iasă sarmalele.
  5. Am împachetat frumos sarmalele și le-am așezat circular în cratiță, peste un strat de varză murată tocată.
  6. Între fiecare strat am pus câte o lingură-două de bulion îndoit cu niște apă și câteva foi de dafin.
  7. La fel am procedat și cu ultimul strat, peste care am mai pus câteva crenguțe de cimbru.
  8. Am adăugat apă până aceasta a acoperit foarte puțin sarmalele și le-am lăsat la fiert, pe aragaz, vreo 2 ore. Am mai pus câte o ceașcă de apă din când în când.
  9. La final, am dat cratița la cuptor, la foc mediu, și am lăsat sarmalele să se lege și să se rumenească frumos încă o oră.

20151226_160100

20151226_155954

 

La desert am vrut neapărat să fac un tort raw pentru că m-am îndrăgostit de ele vara asta, atunci când l-am făcut pe primul. Tortul ăsta e o improvizație 100%, asta pentru că nu m-am hotărât între fructe de pădure și dovleac, de care îmi era poftă de ceva vreme.

Foarte important de știut e faptul că trebuie să vă apucați de el cu o zi înainte, pentru că necesită congelare. Iar înainte de servire, trebuie scos din congelator și lăsat la frigider vreo 2 ore, iar mai apoi, dacă nu vreți să fie rece deloc, va trebui să mai stea și la temperatura camerei  vreo 30 min.

Tort raw vegan cu dovleac și fructe de padure

Ingrediente:

Blat:

  • 300 gr migdale (hidratate sau nu neaparat)
  • 20 curmale
  • 3 linguri de fulgi de cocos
  • 2 linguri de miere
  • 2 linguri carob

Crema  de fructe de pădure:

  • 150 gr caju (hidratat peste noapte)
  • 70 ml apă
  • miere dupa gust
  • 1 banană
  • 3 linguri fructe de pădure (eu am găsit congelate în Auchan)

Crema de „ciocolată”:

  • 150 gr de caju (hidratat peste noapte)
  • Miere dupa gust
  • 70 ml apă
  • 1 avocado
  • 2 linguri carob

Crema de dovleac:

  • 150 gr caju (hidratat peste noapte)
  • 70 ml apă
  • Miere dupa gust
  • 6 bucăți de dovleac copt sau fiert
  • 1 inguriță de scorțișoară

Ornare:

  • 50 gr caju
  • 25 ml apă
  • Miere
  • 3 linguri ulei de cocos
  • 6 linguri fructe de pădure
  • Scorțișoară

Magia:

  1. Mai întâi facem blatul, prin blenduirea tuturor ingredientelor + 2-3 linguri de apă. Uniformizăm blatul în forma de tort cu pereți detașabili și il punem în congelator până facem prima cremă.
  2. Pentru prima cremă, cea de fructe de pădure, la fel blenduiți toate ingredientele. Mai întâi cantitatea de caju cu apă, pana ajunge la consistenta unei crème (daca mai e nevoie de apă, mai adăugati, însă cu mare grijă pentru că riscați să vă iasă prea moale), după care restul ingredientelor.
  3. Scoatem blatul din congelator și așezăm uniform peste el crema de fructe de pădure. Dăm la congelator pentru o oră.
  4. Între timp, pregătim celelalte două crème, la fel ca prima. Le punem în două castroane diferite și le băgăm în frigider.
  5. După ce a trecut acea oră și crema de fructe de pădure s-a întărit, adăugăm crema de “ciocolată” și băgăm tortul înapoi în congelator pentru o altă oră.
  6. La final, adăugăm crema de dovleac și înapoi în congelator.
  7. Atunci când vreți să-l serviți, faceți crema pentru ornare din 50 gr de caju și restul ingredientelor trecute mai sus, acoperiți tortul cu ea, presărați niște scorțișoară + o mână de fructe de pădure.

20151227_134156

20151227_134312

La final, pentru ca imi plac briosele in toate formele si combinatiile posibile, am facut cateva tavi si Craciunul asta, insa in forme speciale: brazi, clopotei, reni, fulgi de zapada si bufnite… in ideea ca anul viitor va veni cu ceva mai multa intelepciune. :)

Vegan Christmas Muffins:

Ingrediente (pentru aproximaiv 4 tăvi, deci voi puteți să mai tăiați din cantități)

  • 4 căni făină de ovăz sau secară
  • 1 cană ulei de cocos
  • ½ cană lapte de migdale/soia sau cocos
  • 1 cană zahăr brun sau sirop de agave după gust
  • 2 pliculețe zahăr vanilat cu scorțișoară
  • 1 linguriță esență de vanilie
  • 1 linguriță esență rom
  • 2 linguri carob
  • 2 linguri fructe de pădure pasate
  • 2 pliculețe praf de copt

Magia:

  1. Amestecăm mai întâi ingredientele uscate: făina, zahărul, zahărul vanilat și praful de copt.
  2. Adăugăm laptele și amestecăm, după care uleiul de cocos.
  3. Împărțim compoziția în 3 castroane.
  4. În primul mai adăugăm doar esență de vanilie.
  5. În al doilea, esență de rom și lingurile de carob.
  6. Iar în al treilea puțină esență de vanilie și fructele de pădure pasate.
  7. Ungem formele cu ulei și punem în fiecare ¾ compoziție, pentru ca se vor umfla.
  8. Dăm la cuptor, la foc mediu, aproximativ 20 min, sau până când prăjiturile trec testul cu scobitoarea.

briose Christmas

 

 

 

 

 

 

12118879_409528372569299_2337749117668561700_n

Se lansează revista Slowly Veggie! Plăcerea bucătăriei sănătoase

Inspirată din bucătăria vegetariană și vegană, prezentă în Germania, Polonia și Italia, revista Slowly Veggie! se adresează unei comunități care a descoperit în vegetarianism și veganism energie, sănătate, gust.

În cele 100 de pagini sunt prezentate rețete vegane și vegetariene, aperitive gustoase fără carne și deserturi tentante, simplu și rapid de preparat, din ingrediente sănătoase. În plus, găsiți și rețete de post, vegane, hrănitoare și delicioase.

La rubrica „Interviu”, Laura Cosoi vorbește despre proiectele sale și despre stilul de viață sănătos pe care l-a adoptat. Diana Luppa, Președintele Asociației Vegetarienilor din România, oferă informații despre înființarea Asociației și despre proiectele ei.

Găsiți în „Slowly Veggie!” un calendar al evenimentelor pentru vegani și vegetarieni, dar de interes și pentru cei care sunt adepții unui stil de viață sănătos.

„Slowly Veggie!” prezintă restaurante și destinații turistice în care vegetarienii se pot simți ca acasă și le oferă acestora idei pentru cumpărături, precum și o pagină cu adrese utile (restaurante vegane, vegetariene).

Susana Pletea, director editorial Burda România: „Sunt încântată că în portofoliul Burda România adăugăm un nou titlu. „Slowly Veggie!” este mai mult decât o revistă tipărită, este un concept pe care vrem să îl construim și să îl creștem atât în varianta tipărită, cât și în varianta online. Să duci o viață cât mai sănătoasă, să fii echilibrat, să te bucuri de legume, fructe și comunitatea din care faci parte este ceea ce declarăm, cu toții, că ne dorim. „Slowly Veggie!” face un pas în față, aderă și promovează acest stil de viață sănătos și vă invită să îi fiți alături în mod activ.

Acum, la toate punctele de difuzare a presei, noua revistă Slowly Veggie!, la 9,99 lei.

Coperta Slowly Veggie

11951871_1219218528104698_475689222884342048_n

Mac & Cheese 100% vegane

1661076_1219218558104695_5599695442024031765_n

Stiti voi vestitele macaroane cu branza? Ma rog, mai mult cu sos de branza, asa erau alea bune. Americanii le numesc Mac & Cheese.

Credeai ca daca ai devenit vegan, n-o sa te mai poti bucura de gustul ala bun? Ha! Gresit! Azi am descoperit iar o minunatie de reteta vegana pe care am facut-o imediat si m-am bucurat ca un copil de gust.

Ingrediente:

2 cartofi medii

1 morcov

1 ceapa

1/2 cana caju

2 catei de usturoi

Boia dulce

Turmeric

Sare/piper

Magia:

– pui la fiert, pe rand, cartofii taiati in 4, morcovul si ceapa taiata tot in 4

– eu am lasat la inmuiat jumatatea de cana de caju in jur de o ora

-intre timp, fierbi pastele (eu am folosit tagliatelle)

– scoti legumele cu o sita (NU tre buie sa arunci apa in care au fiert), inclusiv ceapa, si le pui in blender. Peste adaugi cana de caju si o cana din supa de legume, plus cateii de usturoi.

-blenduiesti bine si condimentezi cum iti place tie.

– pui sosul peste paste si te bucuri de unul dintre cele mai bune gusturi posibile!

 

11148631_894455223946882_5882211571233253165_n

Andrei Roșu: „De șase ani nu am abandonat nicio cursă.”

Primul interviul al Jurnalului de Vegan am vrut să fie cu un om special, așa că, l-am invitat pe Andrei Roșu la o discuție care, așa cum mă așteptam, a devenit una inspirațională. Andrei ne-a povestit despre omul care era în urmă cu șase ani, despre cum și-a dat seama că trebuie să schimbe ceva, despre alimentația lui de azi, dar și despre ce înseamnă pentru el să fii vegan.

Cum arăta o zi din viața ta atunci când nu făceai niciun fel de mișcare?

Puneam ceasul să sune la ora 7, în ideea că mă voi trezi la 7, dar de fapt reușeam să mă ridic la 8 din pat pentru că activam snooze-ul o dată și încă o dată și tot așa. Îmi dădeam seama că e cam grav faptul că nu m-am trezit la cât îmi propusesem, așa că tot ce urma să fac se întâmpla în grabă. Luam repede micul dejun, mă grăbeam și abia găseam lucrurile prin casă. Bineînțeles că urma nebunia din trafic pentru că da, mergeam doar cu mașina. Pe vremea aia și dacă aveam de mers 50 de metri până în spatele blocului, tot cu mașina mă duceam. Apoi ajungeam plin de energie negativă la birou după tot timpul ăla petrecut în aglomerație, nu găseam loc de parcare și asta iar era o problemă pentru că îmi doream să fie un loc chiar în față sau chiar să intru cu mașina direct în birou, dacă se putea. (râde) Treaba asta îmi genera un mare disconfort pentru că trebuia să merg vreo 200 m pe jos, ceea ce era o mare povară pentru mine pe atunci. Ajungeam de regulă după managerul meu și, bineînțeles, că scuzele și motivele pentru care întârziam le aveam pregătite. Pe birou găseam un haos total, o grămadă de hârtii, de documente și de post-it-uri. De obicei începeam cu o pauză, mai fumam o țigară, mai beam o cafea.

Fumai?

Da, da ,da. Am fumat mulți ani. De pe la 16 ani până pe la 33 de ani.

Așa, începeai cu o pauză, după care continuai cu?

Continuam cu lucruri mărunte. Începeam să-mi citesc mailurile din ziua anterioara, le marcam pe cele de care aveam nevoie și le amânam. Partea “bună” cu treburile amânate e că la un moment dat nu mai are nimeni nevoie de ele. (râde) Și uite așa venea ora prânzului care mă lua mereu prin surprindere de parcă nu știam că urma să mi se facă foame. Începeau negocierile cu colegii despre ce mâncăm, mai trecea o oră, dar avantajul, atunci când lucrezi într-o companie mare, e ca mereu vine ziua de naștere a cuiva, care aduce prăjituri și fursecuri, așa că, rezolvam și problema foamei. Începeam să lucrez cu adevărat pe la 1717:30, când ar fi trebuit să plec de fapt. Ajungeam acasă destul de târziu, chiar și la 9 seara. Fiul meu care avea atunci un an, deja dormea, deci nu prea reușeam să stabilesc o relație cu el. Primele lucruri pe care le făceam atunci când ajungeam acasă era să deschid televizorul, să mă așez pe canapea și deschid două beri. În plus, luam și masa de seară care consta, bineînțeles în cartofi prăjiți și ceva carne la grătar. Continuam cu uitatul la tv sau la filme, iar în dormitor ajungeam pe la 12 – 1 noaptea. Dormeam vreo 5 ore pe noapte. Pusesem vreo 13-14 kg pe mine, dar în timp. Probabil dacă aș fi pus toate kg astea peste noapte, aș fi sunat imediat la salvare, dar așa când le pui treptat, nu le observi și le duci cu tine.

Care a fost momentul declanșator și ai zis că nu mai poți continua așa?

Atunci când am înțeles cu adevărat că sunt părinte. Avea fiul meu vreun an și câteva săptămâni, stătea cu mine pe canapea și atunci mi-am dat seama că n-am cum să fiu vreodată un exemplu bun pentru el cu tot stilul ăsta de viață, fara niciun pic de mișcare, cu mâncare proastă, așa că am început să alerg ușorușor.

10981914_905282092864195_2201358965153499380_n

 

Atunci când ai traversat Canalul Mânecii, a fost vreun moment în care ai zis „Gata, nu mai pot, renunț!”?

La mine, de când am început să particip la competiții, am realizat că sportul sub orice formă și în special participarea la evenimente sportive, e cumva o proiecție a vieții în sine. Mi-am dat seama că dacă abandonez în sport sau tot amân, pentru că și amânarea e o formă de abandonare, așa o să fac și în alte planuri din viața mea. De 6 ani nu am abandonat nicio cursă. Mă pregătesc bine, deși mă aștept să vină momente dificile, dar alea sunt clipele în care trebuie săți amintești de ce ai început și de ce ai continuat să faci asta. Adică dacă îți amintești că ai început pentru a fi un model pentru copiii tăi și apoi faci asta și pentru a strânge fonduri pentru cauze sociale în care crezi, nu consider că o bașică la picior sau faptul că te doare un genunchi mai contează, mai ales când strângi bani pentru oameni care mai au de trăit două săptămâni sau două luni. Întotdeauna când faci lucruri pentru altcineva sau și pentru altcineva, ai două motoare în plus și resurse nelimitate.

11703200_894432063949198_8273350267733726132_n

11717581_894432437282494_3617534666090206712_o

 

Ce înseamnă pentru tine să fii echilibrat cu totul?

Echilibrat pentru mine înseamnă săți definești foarte clar ariile de interes ale vieții, deși poate sună ciudat, mă refer la acele arii în care simți să investești timp, fie că e vorba de familie, de sănătate, de ceea ce lași în urmă, de hobby-urile tale, de carieră sau de dezvoltarea personală ori spirituală. Trebuie să stabilești foarte clar ce asteptări ai de la viață, unde te poziționezi în viața ta și cum îți împarți ziua. Eu cred foarte mult că pentru a ne schimba viața trebuie să ne schimbăm agenda zilei. Mai ales că zilele noastre seamănă foarte mult între ele, ce am făcut azi cu ce am făcut ieri, cu ce facem peste o săptămână și cu ce am făcut acum două luni. Ne-am trezit la aceeași oră, mergem pe același traseu, așa că dacă vrei săți schimbi viața, trebuie să schimbi ce se-ntâmplă pe parcursul unei zile.

Apropo de schimbări, de cât timp ești vegan și de ce ai luat decizia asta?

A venit în mod natural. În primul rând, în momentul în care faci sport, corpul devine foarte exigent la combustibilul pe care-l folosești. Dacă mănânci trei fripturi, patru mici, opt chiftele și stai pe canapea și te uiți la televizor, te simți greoi, dar corpul nu protestează foarte tare pentru că nu-l soliciți. Însă, dacă ai mâncat meniul de mai sus, după care ieși să alergi, îl vomiți în aproximativ trei minute. Corpul îți transmite semnale mereu. Înainte să alergi el îți spune să-i dai ceva care să-i furnizeze energie, nu să-l obosească, ceva care să nu-l pună să digere șapte ore.


Treptat, în paralel cu antrenamentele, am scos carnea din program, eu fiind un om care consuma carne dimineața, la prânz și seara… mai exact dimineața șuncă sau mezeluri, la prânz friptură cu ceva și seara friptură cu altceva. Cred că era și o metodă de a mă recompensa cumva. Mancarea e câteodată o recompensă pentru noi oamenii. Am depășit faza asta. Acum văd mâncarea ca pe un mijloc de a-mi atinge niște obiective.

Deci la început ai renunțat la carne.

Da. Și într-o zi, după ce am mers la Ferma Animalelor, aici în București. Alex, băiatul meu, m-a întrebat dacă puiul din farfuria lui e același cu ăla de la fermă. Atunci am realizat că deși am crescut cu o anumită cultură și niște convingeri clare care ne-au spus că trebuie să mâncăm carne, azi tim într-o lume în care nu mai avem nevoie de așa ceva. Putem trăi foarte bine și fara carne. Eu nu sunt genul care ar putea să sucească gâtul unei găini, poate doar într-un caz extrem de viața și de moarte, în care aș fi în mijlocul oceanului, al pustietatii și integritatea mea fizică ar fi în pericol. Cred că dacă vrem să construim o lume mai bună, trebuie să renunțăm la carne și să ne învățăm copiii să nu fie competitivi și să înțeleagă că nu trebuie să omoare nicio ființă pentru a trăi, fie că e un alt om, un animal sau o insectă. Sunt sigur că în timp, oamenii vor deveni mai conștienți. Așa cum în urmă cu niște zeci de ani, sclavia era un lucru acceptat, în același fel, peste o vreme, și consumul cărnii va fi anormal.

Pe urmă ai renunțat și la lactate și ouă?

Da, păi fac parte din aceeași categorie. Ok, nu mai tai animalul pentru carne, dar consumi niște lucruri de la niste ființe înghesuite, traumatizate și chinuite. Degeaba avem noi în minte imaginea bunicii care plimbă vaca pe izlaz sau a găinilor care umblă fericite prin curte, pentru ca nu de acolo vin produsele aflate în comerț.

Familia ta e vegană?

Sotia mea mai mănâncă, de exemplu, pește și la fel și copiii. Nici lor nu le mai dăm carne de animale domestice, însă soția mea vrea să le mai dea pește din când în când. Probabil că, în timp, vor renunța și la el de tot. Eu nu sunt pentru schimbări bruște, îmi doresc doar ca noi oamenii să conștientizăm niște lucruri. Animalele sunt ca și noi, au sentimente și se tem. Vacile sunt sacrificate cu un baros în cap, iar puii cu curent electric, ori nu cred că ne-ar plăcea să fim sacrificați astfel.

Înțeleg perfect motivația ta în ceea ce privește empatia față de animale, în general, însă vreau să aud de la tine, pentru ești cel mai bun exemplu, și partea cealaltă. Mai exact, cum se potrivește stilul de alimentație vegan cu un efort fizic atât de mare, așa cum faci tu?

Aici sunt niște prejudecăți. În general, dacă ai niște obiective în viață, nu cred ca trebuie săți încalci valorile pentru a le atinge. Adică dacă tu crezi că niciun animal de pe planeta asta nu trebuie sacrificat, nu cred că înainte de un maraton poți să spui: „Ah, ok, hai că pentru maratonul ăsta renunț la stilul meu de viață și mănânc șapte kilograme de carne.”

11722540_894432860615785_5914623765675042096_o

Cum arată o zi obișnuită din viața ta, din punct de vedere alimentar?

Alimentația mea e foarte simplă acum. Am observat că simplitatea te ajută să duci o viață ușoară. Am cam același program în fiecare zi, aici mă refer la ore, dar alimentele sunt diversificate pentru ca omul, în general, e o ființă care are nevoie de diversitate. Partea frumoasă, atunci când renunți la carne, e că descoperi o mulțime de legume și de plante de care nici nu te atingeai înainte, plus că lași loc de alimente mai bune. În momentul în care am realizat că mâncând carne fac ceva rău, pur și simplu nu am mai putut să mă ating de ea, mi-a fost greață, mai ales când simt miros de grătar. Eu am fost în Nepal, iar acolo oamenii, în momentul în care moare cineva, îl pun pe un piedestal de un metru, il învelesc în paie și îi dau foc, iar între mirosul ăla și mirosul de carne de animal pe gratar, nu e nicio diferență.

Revenind la alimentația mea obișnuită, am cinci mese pe zi, dintre care trei principale și două gustări. Prima masă principală e, bineînțeles dimineața. Îmi fac un shake pentru care baza e cam aceeași, adică vegetale, dupa care diferite condimente foarte benefice, printre care se numără turmericul și scorțișoara, fructe pe care mi le congelez toamna, am un frigider special pentru asta, banană pentru consistență și nu numai, mai pun pudre foarte bune de iarbă de grâu, de orz verde, de urzică și așa mai departe. De fapt, prima mea masă e un fruct, asta după ce am băut niște apă imediat la trezire. Fructul ăla îmi dă energie pentru o oră-două de antrenament. Așa cum spuneam, urmează shake-ul, iar la prânz am o masă raw vegana. Mi-am făcut un abonament la o firmă care face astfel de mâncare, de unde mănânc de regulă o ciorbă și un fel doi, ambele raw. De obicei mancarea raw e foarte sățioasă, asta pentru că are multă apă care te hidratează, dar și multe fibre. O astfel de mâncare îmi oferă și o energie bună la birou, în sensul că nu mai am momente de somnolență în jurul ore 1 după amiaza, așa cum mi se întâmpla înainte, după ce mâncam o friptură. Continui cu o gustare formată din tot felul de nuci, undeva pe la ora 15. De exemplu, 10 nuci braziliene îmi oferă doza optimă de seleniu, nu trebuie să mănânc nu-știu-câte pungi. Termin ziua undeva până în ora 18 cu masa proteică ce conține mazăre, fasole, linte sau năut, dar și legume.

Bine că ai adus vorba de masa proteică, asta pentru că urma săți pun „celebra” întrebare ce transformă brusc orice persoană într-un nutriționist: „Din ce își ia Andrei Roșu proteinele?”

E o întreagă demență și o paranoia în jurul proteinelor. Nu avem nevoie de atât de multe proteine și o spun din postura unui om care a făcut destul de mult sport în ultimii șase ani. Cred că ai nevoie de calitate în viață, nu de cantitate, iar proteine de calitate găsești foarte multe din surse vegetale. Poți afla asta la o simplă căutare pe Google. În același timp, cred și susțin că atunci când renunți la carne, trebuie să o faci, totuși, documentat pentru că altfel e sinucidere. Spun asta pentru că atunci când renunți la carne, nu poți să mergi pe dieta clasică de post a multor români, ce include doar covrigei, sărățele și cartofi prăjiți. Trebuie să fii atent la acizii grași Omega, la B 12, la fier, dar repet, toate astea au nenumarate surse vegetale.

Deci se poate trăi și fără produse de origine animală.

Bineînțeles. În același timp, eu nu fac diferențe între oameni și nu pun pe nimeni la zid pentru că alege să consume carne. Ceea îmi doresc însa, e ca oamenii conștientizeze mai mult tot ceea ce îi înconjoară, iar dacă ar lua măcar din când în când câte o pauză de carne, chiar și pentru o săptămână, și nu neapărat din motive religioase, eu zic că tot ar fi ceva, s-ar simți mai bine din punct de vedere fizic.

Dacă ar fi de mâine să poți păstra o singură amintire din viața ta, care ar fi aceea?

Când s-au născut copiii mei, evident. E foarte emoționant și foarte puternic momentul. Noi trăim mai departe prin ei.

11148631_894455223946882_5882211571233253165_n

Sursă foto: www.facebook.com/andrei.rosu 

 

Jurnal de vegan – de la cheeseburger și frică, la germeni de grâu și meditație

Jurnal de Vegan nu e un nou blog care da lectii despre viata sanatoasa, despre echilibru mental, despre disciplina fizica ori despre o alimentatie ca la carte, ci doar povesteste despre toate lucrurile astea.

Jurnal de Vegan e cu adevarat un jurnal, calatoria unui om:

  • obsedat de dublu cheeseburger de la McDonald’s, cu o portie mare cartofi prajiti, sos sour si cinci aripioare picante, mancate in intre 5 si 6 dimineata, dupa consumul unei considerabile cantitati de alcool.
  • a carui alimentatie, in adolescenta, se baza zilnic numai pe chips-uri si Cola la 1 litru.
  • sedentar, fumator de aproape doua pachete de tigari pe zi, in propriul dormitor, in capul patului, fara vreo fereastra deschisa.
  • fost pacient umfat cu antidepresive, din buzunarul caruia, in plus, nu lipseau calmantele pentru migrena ori cele pentru crizele de gastrita.
  • lipsit de energie, de pofta de viata, de incredere in sine.
  • cu nenumarate frici si convingeri limitative ingropate adanc in subconstient, cum sunt: “oricine e mai bun ca mine”, “nu merit sa fiu iubit” sau “daca imi exprim sentimentele de afectiune/iubire fata de o persoana de sex opus voi fi jignit.”

Jurnal de Vegan este povestea renuntatii la toate punctele de mai sus, povestea construirii unei noi realitati, a unei noi vieti, povestea schimbarii de perceptie, totul intr-un ritm firesc si natural.

In Jurnal de Vegan vei gasi pasii omului de mai sus spre:

  • o alimentatie sanatoasa
  • renuntarea la aliementele de origine animala
  • descoperirea si prepararea nenumaratelor retete pe baza alimentelor de origine vegetala
  • acceptarea emotiilor negative si transformarea lor in unele pozitive
  • antrenarea mintii pentru lupta cu frica
  • antrenarea corpului prin exercitii fizice
  • tehnici de relaxare a corpului si a mintii

Acest blog nu iti spune ce trebuie si ce nu trebuie sa faci, pentru ca reprezinta o calatorie continua, in care daca te regasesti, o vei incepe si tu acum sau oricand simti ca e momentul.

vegan-label